Supermarketul de la colţ, care deşi şi-a schimbat denumirea din Albinuţa în Profi, lumea tot de Albinuţa îl ştie. Mă duc să iau “pentru de dimineaţă”, vorba reclamei. Cum cele trebuincioase nu erau foarte multe, dar nici uşor de cărat în mână, cer şi o pungă.
-NU!
-Poftim?!!
-Nu avem pungi. Dacă vreţi, mergeţi la magazinul alăturat (un magazin mai mic, care vinde cam aceleaşi produse) şi luaţi o sacoşă de acolo.
-Aha!
Maradona, făcut de Kusturica e un film pe care vi-l recomand cu multă caldură.
O secvenţă din film:
O altă interpretare a melodiei:
Celebrul gol împotriva Angliei:
Manu Chaou – La Vida Tómbola
12 Feb, 2009
Posted by: Bogdan In: De ce iubim Bucurestiul|Prostii de Bucuresti
Dupa ploaie
Sa te vad cu intri in masina
Fratia gurilor de canal
Aici le poţi vedea pe toate.
În curiozitatea de a vedea şi alte teatre ale Bucureştiului, zic hai să mergem la Teatrul de Comedie. Am rezervat bilete pe net la Fata de mătase artificială, spectacol ce se ţine la Sala Studio.
Toată săptămâna am trăit cu impresia că piesa e vineri seara, la un moment dat punându-se problema că nu mai putem merge din cauză că vineri apăruse o urgenţă. Mă resemnez ca ciobanul moldovean, zic asta e! hai să întreb vreun coleg dacă vrea biletele. Surpriză, data de pe bilete era joi, nu vineri, aşa că n-am pierdut spectacolul.
Nu vă mai povestesc că deşi am plecat de la serviciu cu o oră mai devreme, era să întârziem. Când plouă traficul din Bucureşti e imprevizibil, mai e şi distracţia căutatului unui loc de parcare… aşa că am lăsat maşina în parcarea subterană de la Intercontinental şi am pornit pe jos spre teatru.
De când se reabilitează centrul istoric al Bucureştiului, toate străzile din zona Lipscani sunt de fapt nişte podeţe din lemn, iar circulaţia pietonilor aminteşte pe alocuri de fabula cu cele două capre care se întâlnesc pe o punte.
Ajungem în cele din urmă la timp, başca, eram primii de pe rândul nostru. La un moment dat apare un grup: doi ei cu patru ele. După vreun minut de gândire la cum să se aşeze, pentru că aveau bilete pe două rânduri, purced spre scaune. Între timp începe şi spectacolul. Ce moment mai bun pentru a căuta prin poşete cu fermoare infinte drăguţele de telefoane. Şi dăi frate şi butonează… din cei şase în orice moment erau trei care meştereau la taste. Mă gândeam că îşi trimit mesaje între ei, dar nu era aşa pentru că şi vorbeau, iar una dintre dudui avea un râs dogit ca al unui docher băutor de bere şi mare amator de ţigări proaste.
Pentru a dovedi că totuşi sunt atente la piesă şi că înţeleg ce se întâmplă pe scenă, făceau din când în când comparaţii cu situaţii din viaţa reală: “Hă! Asta seamănă cu X-uleasca, se plânge toată ziua!”
Una peste alta piesa merită văzută, v-o recomand cu caldură. Sper să nu aveţi în sală surate ale donşoarelor de care vă povestii.
Merită să aruncaţi o privire pe maps.live.com
Apropos, un coleg a observat că în momentul în care au fost luate imaginile, maşina lui era blocată.
http://maps.live.com
Vreti sa fumati...
La ce s-o fi gândit cel care a mâzgâlit pe zid nemuritoarea frază: “Vreţi să fumaţi… debeaga dak tot manele ascultaţi!“
Acum vreo săptămână am văzut şi eu prin Bucureşti maşinile care fac poze pentru Google Street View.
Se pare că unii nu au mai aşteptat pe cei de la Google şi s-au apucat să facă singuri chestia asta: http://www.norc.ro/
25 Jan, 2009
Posted by: Bogdan In: De ce iubim Bucurestiul|Prostii de Bucuresti
The Little Canyon
O fi criză, n-o fi criză…
Am trecut în seara asta prin Carrefour Orideea să-mi cumpăr un stingător şi o trusă medicală pentru cel ITP care mă paşte zilele viitoare.
Am găsit un stingător făcut la Iaşi, zic hait! să ajut şi io iconomia locală şi să-l iau. Cum la stingător se asorta şi o sticlă de vin, iau o Grasă de Cotnari ca să rimeze cu stingătorul.
Trusă medicală n-am mai luat că era identică cu ce pe care o am de vreun an şi la ambele n-am reuşit să desluşesc perioada de valabilitate.
Dar nu despre asta vreau să vă povestec, ci mai ales că încep să mă simt uşor agorafob prin hipermarketuri. E drept că de ceva vreme am renunţat la hiper în favoarea super (marketurilor) de cartier, dar de data aceasta n-a mai trebuit să mai înot printre cei cumpărători. Ca să-mi iau un coş a trebuit să mă întind pe vârfuri ca să ajung la maldărul de coşuri stivuite ca într-un mic zid chinezesc de culoare albastră (o stivă de peste 2 metri înălţime). Am fost primul la casă!
Ies de la Orhideea şi mă îndrept spre Bricostore, simţindu-mă pus pe fapte mari, adicătelea să schimb dracului dulia de la lustra din dormitor, că tot vreau de un an să fac asta (chestie de priorităţi)…
Intru în curte, ceva maşini parcate, dar de afară părea închis, deşi era doar 19:30. Nu era închis, doar că înăuntru mai mulţi angajaţi decât clienţi, iar casierele îşi împărtăşeau tips and tricks pentru Yahoo Messenger.
Nu vă zic că acasă am găsit şi loc de parcare, e drept că a trebuit să înmoi puţin bocancii într-o mare baltă de noroi, dar astea-s amănunte nesemnificative.
Acum că am schimbat dulia defectă, mă simt ca în Las Vegas (a se citi falit). Aştept să vină scumpa mea soţie să-i arăt minunea. Adicătele şi cel de al doilea bec funcţionînd, perverşilor!!!
Ziceam ceva de o Grasă de Cotnari… Mă duc să văd ce mai face.
O fi, n-o fi criză, cert e că dracu o să ne ia.
Euro a atins un nou minim istoric. (vezi curs valutar)
Evolutia EURO în ianuarie 2009
Mă bate gândul să-mi ţin economiile în lei moldoveneşti, că şi aştia se apreciază în raportul cu leul nostru pricăjit. Nu vi se pare că seamănă cu graficul de la EURO?
Evoluţia MDL în ianurie 2009