In seara asta am fost la teatru. Un gest egoist daca te gandesti la deadline-ul de maine, la violarile mele de MISRA cu care s-au procopsit altii mai harnici ca mine, etc, etc…
Sar peste partea cu cine trebuia sa cumpere biletele intarzia, de fapt a cumparat sau doar a rezervat?
Incepe piesa. Am uitat sa precizez, Teatrul Masca, o premiera pentru mine, nu mai fusesem niciodata.
Intuneric, o lumina difuza se misca pe scena. Un radiator incins?!! Nu, un carucior de supermarket in care era un CD player, lumina era de la display-ul dracoveniei. Ups! Inca 8, ba nu, 9, in total 10 CD playere, vreo 10 lampi de birou… Cred ca o luasem razna, deja ma gandeam ca recuzita e sponsorizata de un retailer de electrocasnice.
Interpretare moderna, sigur se dezbraca cineva. Surpriza! era deja despuiata… s-a dus dracului misterul… hai sa urmarim piesa.
Circa 10 personaje, fiecare are un cd player care serveste drept coloana sonora si purtator de cuvant. Cand personajul are ceva de spus, apasa “play”. Interesant… si da-i cu societatea moderna, cu tipologii, cu patul lui Procust, toti suntem minunati, dar vai! ne faultam unii pe altii cand avem ocazia, si ghici ce?! Nici chiar cel mai tinar nu e altfel. Cand iti dobandesti libertatea, nu te ajuta la nimic, strigatul tau va fi mut.
Aha! Au incurcat pana la urma doua track-uri. Era aproape imposibil sa sincronizeze toate “replicile”. Cum nici un personaj n-a rostit vreun cuvant, probabil scriptul arata ceva de genul: play track 17; stop; asteapta track 5 de la X-ulescu; play track 18; arunca-te pe jos…
Ce faci daca nu iti place o piesa de teatru? Aplauzi la sfarsit, au ba? In cele din urma m-am hotarat, imi place.
Apropos, n-am reusit inca sa aflu cum se numeste piesa. Ignorant!
